Unul dintre cele mai frecventa cuvinte cheie prin care se ajunga la acest blog, este “Ducehnne”. Din acest motiv, faptul că pot insera cum nişte informaţii în plus, de ultimă oră, legate de problema respectivă, îmi produce un înalt grad de mulţumire.
Mai întîi puţină fiziopatologie:
Distorfia musculară Duchenne este, cum se ştie, o boală genetică recesivă X-linkată care afectează în medie, 1 individ din 3 500, se manifestă numai lă bărbaţi şi este transmisă de femei. Este determinată de o mutaţie în gena care controlează producerea distrofinei (dystrophine), o proteină care ancorează proteinele citoscheletului muscular la membrana plsmatică. Pierderea funcţiei nomale a distrofinei este urmată de pierderea progresivă a masei musculare şi, ca urmare, a forţei musculare. Formele severe de boală nu permit atingerea vîrstei de adult, decesul survenind prin insuficienţă cardiacă şi respiratorie.
Apoi ceva despre posibilităţile terapeutice actuale şi cine se ocupă de ele.
Principalele posibilităţi terapeutice actuale sînt 3:
- tratamentul cu steroizi
Această terapie are efecte secundare importante, dar permite pacientului să se mişte, să respire mai bine şi îi meţine funcţia cardacă adecvată pentru mai multă vreme.
- tonicardiacele
- ventilaţia mecanică
Ventilaţia mecanică se foloseşte cînd se instalează insuficienţa respiratorie datorată epuizării musculaturii respiratorii.
Este extrem de important de reţinut faptul că şi în România, sînt disponibile aparate performante (de dimensiuni mici şi uşor de manevrat) de ventilaţie mecanică la domiciliu, care se pot închiria de la cîteva firme abilitate, pentru o sumă modică. Trebuie numai recomandarea unuia dintre medicii care se ocupă de această problemă (ventilaţia mecanică la domiciliu).
Utilizarea acestei proceduri permite pacientului prelungirea supraviţuirii cu circa 10 ani.
La nivel european am informaţii despre două organizaţii care se adresează acestor pacienţi
- Neuromuscular Genetics, Newcastle University, Anglia
- TREAT-NMD la nivel european
Ambele sînt conduse de Kate Bushby.
Şi, în sfîrşit, abordări de viitor
- terapia genică care ţinteşte ADN
Problema cea mai importantă este a vectorului viral, care nu a fost încă pusă la punct.
- terapia care ţinteşte ARN-ul
În prezent există trei molecule funcţionale
- PTC-124 (Therapeutics) despre care am vorbit într-un material anterior şi care blochează citirea codonului mutant la nivelul ribozomilor, care este în faza II-a de testare clinică. Molecula se administrază oral.
- PRO-051 (Prosensa, preluată de GSK)
- AVI-4658 (BioPharma)
Ultimile două molecule induc “skipping” (ignorarea) a exonului 51 de la nivelul genei distrofinei prin legarea de ARN-ul premesager transcris de la exonul 51. Ca urmare, informaţia genetică este transmisă normal către ribotomi care prosuc molecule normale de distrofină. Caurmare, distrofia Duchenne, este transformată înt-o formă mai putin severă şi anume în ceea ce este cunoscută ca distrofia musculară Backer cu forme de masnifesteare mult atenuate.
Studiile clinice actuale cu aceste molecule sînt la nivel de fază II şi III.
Probleme legate de aceste variante de terapie sînt puse în primul rînd de tipizarea fosrte precisă a formei genetice concrete a bolii. De aceea, în prezent se merge pe diagnosticul genetic şi crearea unei reţe de pacienţi foarte bine diagnosticaţi pe care să se poată testa niole molecule.