FSC (CBF) = 50-60 ml/100g ţesut/minut

adică 15-20% din debitul cardiac (cardiac output)

Volumul de sînge conţinut în cutia craniană : 150 ml

Volumul de LCR conţinut în cutia craniană : 150 ml

Consumul de O2 cerebral = 3,3 ml/100g ţesut/minut

adică 18-20% din consumul total de oxigen în contextul în care creierul reprezintă 2% din greutate.

FSC (CBF) este menţinut constant prin trei mecanisme

  • – autoreglarea circulaţiei cerebrale

FSC este menţinut constant între următoarele valori ale presiunii arteriale medii (MAP) : 60-150 mmHg.

Patul vascular cerebral răspunde cu vasoconstricţie la creşterile tensionale şi vasodilataţie la scăderile tensionale.

  • – autoreglarea metabolică sau cuplarea metabolică (metabolic coupling)

Consumul metabolic regional crescut este urmat de creşterea fluxului sanguin regional (rCBF). Ca urmare creşte aportul local de O2 şi glucoză.

Reducerea consumului metabolic local este urmat de reducerea fluxului sanguin regional (rCBF).

Situaţii în care se realizează această ajustare inversă : anesteziehipotermie

  • – reactivitatea vasculară la concentraţiile de CO2 şi O2 din spaţiul perivascular

1. PaO2

PaO2 cuprins între 50 şi 300 mmHg nu induce modificări ale cineticii vasculare locale.

PaO2 sub 50mmHg induce vasodilataţie cu creşterea FSC, angorjare cerebrală  realizându-se edem cerebral de tip vascular. Ca urmare, se extravasează LCR în parenchimul cerebral.

În condiţiile de hipoxie se ajunge la degradarea glucozei pe cale anerobă (glicoliză) cu generare şi acumulare de acid lactic şi H în LCR-ul perivascular.  Acumularea de ioni de hidrogen împreună cu modificarea concentraţiilor ionilor de K şi Ca duce la vasodilataţie vasoplegică.

La creierul normal creşterea PaO2 peste 300mmHg nu s-a constatat să inducă vasoconstricţie. Ceea ce nu este valabil pentru creierul traumatizat. La acesta, se pare că se instalează vasoconstricţie cu scăderea secundară a FSC.

2. PaCO2

creşterea PaCO2 duce la vasodilataţie. Efectul este mediat de acumularea de ioni de H în spaţiul perivascular. Acumularea de ioni de H se traduce prin acidifierea spaţiului perivascular.

reducerea PaCO2 are efect invers, prin reducerea concentraţiei de ioni de H în spaţiul perivascular. Reducerea concentraţiei de ioni de H se traduce prin alcalinizarea mediului. Reacţia alcalină locală duce la deplasarea spre stânga a curbei de disociere a oxihemoglobinei, care are ca urmare reducerea eliberaării de O2 la un aport redus şi prin vasoconstricţie.

Variaţiile de pH acţionează prin intermdiul a :  NO (oxidul nitric), prostanoizilor (ex, prostcilina, tromboxanul A2), nucelotide ciclice, calciu intracelular, canale de K.

La traumatismele cranio-cerebrale (TCC) s-a văzut că, între valorile de 20 şi 80 mmHg a PaCO2 se  modifică FSC după cum urmează.

Pentru fiecare mm de CO2, FSC se modifică cu 1-2 ml/100g ţesut/minut. Fenomenul durează câteva ore (6 ore) după care dispare prin declanşarea mecanismelor locale de corecţei a pH-ului.

Reclame