În 1928, un medic de laborator, scoţian la origine, pe numele său Alexander Fleming, a avut ghinionul ca, din lipsă de sterilitate adecvată a manipulărilor, una dintre culturile sale bacteriene să se infecteze cu un mucegai albăstrui, pe numele său Penicillinum notatum. Şi, în loc să crescă pe respectiva placă Petri germenele însămânţat, a crescut aproape numai mucegaiul…

Partea simpatică a lucrurilor este ca NU numai Fleming a păţit-o. Mulţi alţii au mai trecut prin aşa ceva. Pe vremea aceea se identificau şi păstrau pentru studiu deferiţi germeni şi variantele lor. În Bucureşti exista chiar un Institut de Microbilologie care, cu vreo  câţiva ani înaintea lui Fleming, a trecut printr-o mare nenorocire. Toate culturile au fost distruse de nişte mucegaiuri… Tot ce se adunase în ani lungi de studiu a fost compromis. Ce să te faci cu o asemenea nenorocire… Ca tot românul şi microbiologii vremii aceleia s-au supus sorţii, au aruncat culturile compromise şi s-au apucat din nou de „vânătoare”, identificare şi repertoriere. Cu mult succes, foarte rapid, tot ce fusese distrus s-a refăcut…

Diferenţa dintre cele două întâmplări rezidă în puctele din care se privea fenomenul…

Fleming a devenit un nume de referinţă, pălmaşii studioşi ai Bucureştiului au fost uitaţi şi de concetaţenii lor…

Morala fabulei
Este bine să vezi lucrurile şi altfel decit ţi se sugerează…

Aici cei interesati pot gasi si alte informatii legate de descoperirea si introducerea penicilinei in uzul clinic.

Anunțuri