Unul dintre beneficiarii premiului Nobel pentru Medicină 2009 Duminică, Noi 29 2009 

http://www.jove.com/index/details.stp?ID=1563

Anunțuri

Celulele pot comunica între ele prin … fotoni… Sâmbătă, Noi 28 2009 

Preluare  de pe „Biosingularity”

Anul trecut, cercetărori de la   Rush University Medical Center din Chicago au arătat că celulele umane in culturi  îşi puteau sincroniza procesele biochimice proprii cu toate că erau total separate (mecanic, chimic şi electric).  Comunicarea se pare că se realizează prin schimb de fotoni. Fenomenul a fost pus în evidenţă într-o serie de alte tipuri de celule. Se pare că multe celule pot produce fotoni optici şi UV cam 10/cm.pătrat/ secună  o rată care nu poate fi explicată prin emisie termodinamică ordinară. Există dovezi care indică faptul că această comunicare optică poate creşte frecvenţa mitozelor celulare cu pînă la 50%.  Cum se realizează aşa ceva ?

Sergei Mayburo de la Institutul de Fizică Lebedev din Moscova emite ideea că comunicarea optică este un proces natural care are loc în multe celule.

Nu-i drăguţ şi şocant, iubiţii mei cititori ?

Nu se schimbă drastic modul nostru de a înţelege biologia ?

Sepsisul şi MSOF-ul reprezintă o adptare conformă „teoriei haosului” la stressul sever, care trebuie controlată la „nanoscale” Vineri, Noi 20 2009 

Yusuf Alper Kilic, Ilke Kilic, Mesut Tez

Critical Care 2009, 13:424

Sepsisul este o problemă serioasă care duce la creşterea mortalităţii,  morbidităţii şi costurilor serviciilor de sănătate. În ciuda enormelor eforturi depuse pînă în prezent, nu s-a ajuns la o terapie cu efecte sigure, sistematic reproductibile.

În general, procesele care survin la nivelul celulelor şi organelor în timpul sepsisului sever, sînt considerate ca procese disfuncţionale. Se ridică din ce în ce mai multe voci care afirmă că, cel puţin unele dintre mecanisme reprezintă, de fapt, un răspuns adaptativ „haotic” care are ca scop permiterea supravieţuirii [1,2] . În această ordine de idei, hibernarea celulară poate fi considerată un efort de diminuare a consumului celular de oxigen în contextul reducerii disonibilului de oxigen, mecanismul ducînd la creşterea şanselor de supravieţuire. În mod similar, modificările microcirculatorii şi declanşarea apoptozei pot fi considerate răspunsuri pre-programate pentru stressul sever care sacrifică anumite celule pentru a salva altele din care se poate regenera funcţia organului care este copleşit de agresiunea septică.

Comportamentul neliniar al sepsisului a fost considerat un proces complex dar haotic de cei mai mulţi investigatori [1,3]. Există polimorfism genetic major care duce la variaţii individuale în modalităţile de răspuns la agresiunea septică. În plus, există relaţii dinamice şi temporale  între sitemele care cedează şi intervenţiile terapeutice. În acest concept,  haosul a fost privit ca un proces dezordonat, necontrolat, aleator.  Dar în prezent, haos şi complexitate se referă la procese care au ca sop obţinerea unui echilibru prin generarea ordinii şi stabilităţii în interiorul unui sistem. Sistemele haotice sînt constituite din componente multiple  care interacţionează între ele şi cu mediul înconjurător într-un mod neliniar. Rezultatul acestei interacţiuni este dependent în mare măsură de condiţiile iniţiale şi poate duce la un comportament nepredictibil al respectivului sistem complex, răspuns care nu poate fi identificat numai prin studiul separat al componentelor. De aceea, abordarea reducţionist-simplistă folosită pînă în prezent pentru studiul acestui tip de sitem nu a reuşit înţelegerea modului său de reacţie. Noi considerăm că remodelarea fiziopatologiei sepsisului şi insuficienţei multiple de organ în contextul haosului şi teoriilor complexităţii, va duce la o mai bună înţelegere a sepsisului şi la terapii mai eficiente. În această ordine de idei, logica „fuzzy”, care este folosită în modelarea sistmelor neliniare, poate fi un instrument util.

Cunoaşterea actuală a fiziopatologiei complexe a sepsisului permite imaginarea de tratamente la nivel celular şi molecular. Dar, dacă aceste terapii ţintite la nivel molecular şi celular se aplică la nivel sitemic, ele nu devin, în general, terapii sigure şi eficace. Aplicarea de nanotehnologii poate duce la o mai bună concepere a terapiilor care pot aplica tratamente şi supraveghea rezultatele chiar la locul presupus al efectului şi poate modifica instantaneu amplitudinea şi direcţia procesului la nivel celular şi molecular  [5].

  • Teoria haosului (sau teoria sistemelor complexe) este o ramură a matematicii şi fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate faţă de condiţiile iniţiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deşi se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde şi denumirea teoriei).

Teoria haosului face parte din teoria probabilităţilor.

Logica „fuzzy” este o logică complexă în care nu se lucrează numai cu două valori, aceea de adevărat şi fals (respectiv 1 şi 0)

  • Nanotehnologie este un termen colectiv pentru dezvoltăriile tehnologice la scară nanometrică. În sens larg, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie al cărei rezultat finit e de ordin nanometric: particule fine, sinteză chimică, microlitografie avansată, ş.a.m.d. Într-un sens restrâns, nanotehnologia reprezintă orice tehnologie ce se bazează pe abilitatea de a construi structuri complexe respectând specificaţii la nivel atomic folosindu-se de sinteza mecanică. Structurile nanometrice nu numai că sunt foarte mici, ajungându-se chiar până la scara atomică, dar ele posedă unele proprietăţi total deosebite şi neaşteptate, în comparaţie cu aceeaşi substanţă luată la nivel macroscopic.

Ce decucem noi din acest material, care, este pînă la un punct, NUMAI traducerea unui articolaş din Critical Care ?

Deducem că înformaţiile matematice (nivel de liceu)  şi logice (logica aristoteliană) limitate de care dispunem în mod obişnuit cei mai mulţi dintre noi, NU mai sînt suficiente pentru înţelegerea fenomenului biologic complex pe care-l reprezintă sepsisul, şocul septic şi MSOF-ul, stări clinice cît se poate de reale şi de COMUNE…

Din nefericire, scumpii mei nenumăraţi cititori ar trebuie să ne lărgim orizonturile cunoaşterii !!! Altfel nu vom mai face faţă viitorului apropiat…

Protocoale şi realitate Luni, Noi 16 2009 

 

Martin W Dunser  în Critical Care 2009, 13

Concluzia unui studiu multicentric asupra presiunii medii din şocul septic şi dozele de vasopresoare este următoarea:

MAP optim este de 70 mmHg. Creşterea peste aceste valori prin creşterea dozelor de vasopresoare poate duce la creşterea mortalităţii. Nu se ştie, încă, care este limita minimă de MAp care poate fi tolerată pentru a evita creşterea pericloasă a dozajului catecolaminic.

Altfel spus, prtotcolul Riveres este pus în discuţie serios !!!

Aviz  amatorilor de protocoale !!!

Plămînul de şoc indus mecanic Luni, Noi 16 2009 

Critical Care 2009, 13:R182 doi:10.1186/cc8168
Maria A Hegeman (m.a.hegeman@umcutrecht.nl)

La adresa de mai sus am găsit o veste extraordinară.

Echipa condusă de MA Hegeman a demonstrat că :

Tensiunile care apar în pereţii alveolari în timpul ventilaţiei mecanice la animalele de laborator cu plămîn anterior indemn, induc activarea celulelor endoteliale (cu producerea de molecule de adeziune, citokine şi chemokine) atît la nivelul plămînului, cît şi la nivelul ficatului şi rinichilor.

Deci, plămînul de şoc indus mecanic, este, de fapt, o boală sistemică !

Cum se induce „coma artificială” Luni, Noi 16 2009 

Acest titlu l-am preluat din rubrica „termenii motorului de căutare” de la secţiunea statistică a blogului.

Formularea am mai întîlnit-o în prezentări ale mass-mediei, prezentări care se vor de specialitate în domeniul medical.

Cel mai ilustrativ caz este cel al lui Ariel Sharon, fost mare prin Israel şi dispărut în neantul istoriei de cîţiva ani după un accident vascular cerebral ischemic transformat hemoragic ulterior. După ce mai multe săptămîni  viaţa lui a ţinut prima pagină a ziarelor eşecul recuperării sale s-a pierdut în tumultul evenimentelor care au urmat. Nu am auzit să fi fost declarat mort şi, de aceea bănuiesc că se află pe undeva, în vreun centru de îngrijiri paleative performant,  în ceea ce se numeşte „stare vegetativă prelungită”.

1.Mai întîi, ce este coma.

Coma este o stare de disfuncţie cerebrală caracterizată prin pierderea posibilităţii creierului de a da un răspuns adecvat la stimulii proveniţi din mediul exterior. Ea, se identifică foarte uşor, prin aceea că individul nu mai răspunde la comenzile verbale.  Modul de instalare este acut, în minute sau ore.

Pacientului i se pun întrebări simple ca

  • Cum te cheamă ?
  • Cîţi ani ai ?
  • Unde te afli ?

sau este salutat… iar dînsul nu răspunde adecvat sau nu răspunde de loc.

Dacă această pierdere a stării de conştienţă este coroborată dispariţia  timpilor deglutiţiei, se ajunge la gradarea comelor imaginată de Constantin Arseni.

  • Coma „0” pacientul a pierdut relaţia cu mediu, dar are toţi timpii deglutiţiei păstraţi.
  • Coma „I” pacientul a pierdut timpul labial al deglutiţiei
  • Coma „II” pacientul a pierdut şi timpul lingual al deglutiţiei
  • Coma „III” pacientul a pierdut şi ultimul timp al deglutiţiei, cel faringian
  • Coma „IV”, sau coma depăşită, cînd se adaugă şi tulburare respiratorie sevră, pînă la oprirea respiraţiei

Mai recent, tulburarea stării de conştienţă este descrisă de scala Glasgow (GCS) care are maximum 15 puncte. Aceasta presupune evaluarea a trei parametri : motilitatea oculară, răspunsul verbal şi răspunsul motor. Punctajele acumulate se însumează şi se ajunge la un punctaj final care este scorul Glasgow.

Prezentăm mai jos modul de identificare a deficitelor după schema Galgow.

Glasgow coma scale

Deschiderea ochilor:
4 – spontana
3 – la ordin
2 – la stimuli durerosi
1 – absenta
Raspunsul verbal:
5 – orientat corect
4 – confuz
3 – cuvinte nepotrivite
2 – cuvinte de neinteles
1 – raspuns verbal absent
Raspunsul motor:
6 – la ordin
5 – localizeaza stimulii dureroşi
4 – in flexie
3 – decorticare

2 – decerebrare

1 – raspuns motor absent

Scorul Glasgow de 6-7 corespunde cu coma „0” „I” iar scorul Glasgow 3 este, practic comă „IV” care se mai numeşte şi depăşită. Din Glagow 3 este extrem de puţin probabil să se supravieţuiască, cu cele mai corecte îngrijiri contemporane. Cele mai mari succese din Glasgow 3 au constat în urcarea la 3-4, eventual 5 şi intrarea ulterior (21 de zile) în ceea ce se numeşte „stare vegetativă prelungită” în care funcţiile superioare ale creierului au dispărut şi se mai păstrează numai funcţiile vegetative (respiraţie, cord, digestie, defecaţie, micţiune…).

Un individ bine îngrijit în stare vegetativă, poate supravieţui zeci de ani.

Dacă urmărim un individ comatos, fără să fim preveniţi asupra stării sale, avem impresia, destul de frecvent, că doarme. Un somn din care nu mai poate fi trezit.

2. Ce este „coma artificială”, sau „indusă” .

Ambii termeni se folosesc, mai ales de către neavizaţi pentru a defini o modalitate de protecţie a creierului prin inducerea unui somn profund cu unul dintre hipnoticele indicate. Dintre acestea, cel mai mult se folosesc în prezent

  • – tiopentalul
  • – propofolul

Ele au fost alese din cauza posibilităţii de a fi uşor manevrate şi pentru că pentru fiecare în parte s-a considerat şi se mai consideră de către unii, că ar reduce hipertensiunea intracraniană.

Scopul folosirii acestei tehnici este reducerea nevoilor metabolismului cerebral în speranţa reechilibrării metabolice a creieului şi permiterea „vindecării” sale . Gîndire de europeni, pentru că japonezii s-au întrebat „Şi de unde ştim că reducerea consumului metabolic cerebral este suficient ? De une ştim că nu am adus creierul sub limita de consum necesară supravieţuirii sale ?”

Ca urmare, tehnica „comei artificiale” este din ce în ce mai pusă în discuţie, mai ales că NU şi-a demonstrat valoarea.

3. Capcanelecomei artificiale

Pe parcursul procedurii, semnele neurologice care ar putea alerta îngrijitorii asupra deteriorării substanţei cerebrale dsipar. Şi, la momentul în care se încearcă trezirea pacientului, nu mai ai ce să trezeşti…



Informatii in plus si amanunte pentru cei interesati aici.
UpDate
Ieri, 11 ian 2014, Ariel Sharon a fost declarat mort. Adica carcasa a cea a fost acest acest ins, s-a terminat. Adevaratul deces s-a produs cu multi ani in urma (8) cind creierul lui nu a mai functionat.
Din punct de vedere al ingrijirilor paleative, a fost un mare succes. Din punct de vedere uman si functional a fost un esec.

Efecte secundare Duminică, Noi 15 2009 

Efecte secundare ale inhibitorilor de COX2

– creştereaincidenţei insuficienţei renale acute

– creşterea incidenţei  infarctului miocardic

– creşterea incidenţei accidentelor vasculare cerebrale ischemice

Efectele secundare ale inhibitorilor de COX 1

– creşterea frecvenţei hemoragiilor digestive

– acutizarea bolii ulceroase duodenale şi gastrice

COX 1, 2 calea cicloxigenazei 1 şi 2

„TAU”-PATII Duminică, Noi 15 2009 

„Tau”-patii, enumerare

  • – boala Altzheimer
  • – FTLD (frontotemporal lobar degeneration)  sau  Pick’s desease
  • – corticobasal degeneration
  • – progresive supranuclear plasy (paralizie progresivă supranucleară)

Toate aceste stări clinice se caracterizează prin depozite intraneuronale de proteine „tau” anormale ca structură şi localizare.

Ce sînt proteinele „tau”.

tau linkul acesta trimite la wikipedia

Ele sînt structuri prteice fibrilare,  care sînt ataşate structurilor tubulare (microtubulii) din prelugirile neuronale cărora le asigură stabilitatea structurală ca organit celular şi poziţionarea corectă în. Microtubulii sînt esenţiali în realizarea procesului de transport al substanţelor către terminaţiile axonale.

Alterarea structurilor tubulare menţionate este urmată de alterarea funcţionalităţii neuronale.

Datorită localizării lor menţionate anterior, proteinele „tau” sînt numite : microtubule associated preotin tau sau MAPT

Proteinele „tau” patologice

Hiperfosforilarea proteinelor „tau” normale este urmată de modificarea solubilităţii lor, noile molecule fiind insolubile şi au capacitatea de a se multimeriza. Urmează depozitarea lor în corpii neuronali unde se realizează aglomerări specifice cunoscute sub numele de „neurofibrilary tangles sau NFTs” şi în dendrite unde se numesc   „neuropil threads„.

Ca urmare a alterării structurale proteinele „tau” devin nefuncţionale îşi pierd capacitatea de a stabiliza micotubulii care nu se mai asamblează adecvat şi nu se mai poziţionează corect. În continuare, transporturile întra neuronale de substanţe sînt grav alterate.

Declanşarea procesului patologic al proastei maturări „tau”, este, încă, insuficient înţeles. Mecanismul pare să nu fie controlat genetic direct, în sensul că, nu s-a identificat o genă nucelară care să-l declanşeze. Studiile efectuate în cazul bolii Altzheimer sugerează posibilitatea că  maturarea inadecvată „tau” poate fi indusă, într-un mod oarecare, de maturarea inadecvată a amiloidului beta indusă genetic.

O altă posibilitatea este proasta funcţionare (hiper sau hipo) a unor kinaze sau fosfataze care duc la procesul de hiperfosforilare menţionat.

Posibile mecanisme ţintă pentru tratarea „tau”-patiilor

  • – inhibarea multimerizării
  • – reducerea fosorilării prin inhibarea

1. kinazelor

2. O-Glic NA-cazei

  • – favorizarea degradării
  • – stsabilizarea prin alte mecanisme a microtubulilor

Molecule disponbile în prezent care sînt în curs de testare

  • – inhibarea kinazelor

-SRN-003-556

– CHIR-98014

– SB216763

– alsterpanllone

AR-AO14418

  • – inhibarea O-Glic NA casei

-Thiamet G

  • -favorizarea degradării

– inhibarea HP90 care duce la activarea proteazomului care se poate realiza cu EC-102 sau PU24FCl

Sigurele droguri disponibile în acest moment sînt:

  1. – LiCl
  2. – NAP

PSORIAZISUL Sâmbătă, Noi 14 2009 

Psoriazisul este o boală dermatologică cronică caracterizată prin hiperproliferare epidemică şi inflamaţie dermică.

Este recunoscut prin macule de culoare albicioasă, cu suprafaţa neregulată acoperită cu scuame. De obicei este pruriginos. La grataj, leziunile pot sîngera.  Localizarea elementelor specifice este foarte variată.

Procesele variază în severitate de la pete minore pînă la acoperirea întregului tegument.

Afectează 2-3% din populaţia globului.

Este una dintre cele mai frecvente boli autoimune la nivel mondial.

Se poate asocia cu :

  • – artita psoriazică
  • – boli inflamatorii ale intestinului
  • – coronaropatii

Scopul terapiei este de a elimina erupţiile cutante şi a le preveni reapariţia.

Modalităţi terapeutice

1. terapie convenţională topică

  • – corticosteroizi : CLOBETASOL şi BETAMETAZONĂ indicată pentru formele minore şi moderate
  • – analogi de vitamină D : CALCIPOTRIENE
  • – retinoli : TAZAROTENE
  • – combinaţii de betametazonă şi calcipotriene

Folosirea lor pe termen lung duce la apariţia de efecte secundare

Se adresează formelor minore şi medii

2. fototerapie

Se adreseară formelor medii care nu răspund la terapia locală.

3. terapie orală sitemică convenţională

  • – retinizi
  • – metotrexat
  • – ciclosporine
  • – acitretine

Efecte secundare

  • – toxicitate hepatică, renală, medulară
  • -teratogeneză

4. terapie biologică

a. ţintind celulele T

  • – alefacept şi efalizumab

Au efecte benefice modeste şi efecte secundare serioase (creşterea riscului de leucoencefalopatie multifocală progresivă) care au dus la suspendarea lor.

b. inhibarea activităţii TNF

Sînt antipsoriazice de linie I.

  • – adalimumab (2 doze lunar)
  • – infliximab (administrare iv)
  • – etanrecept
  • – certolizumab
  • – golimumab
  • – cimizia (administrare injectabilă)

c. inhibarea activităţii interleukinice

Sînt antipsoriazice de linie II.

  • – ustekinumab (IL12,IL23)
  • -briakinumab (IL12,IL23)

Aministrare injectabilă.

d. mecanism mixt

  • – apremilast

Inhibă activitatea fosfodiesterazei 4, TNF, IL2, IL6, IL17, IL23.

Par să fie mai puţin eficace decît moleculele anti TNF cu administrare iv.

Are administrare orală.

  • – AN 2728

Inhibitor de fosfodiesterază 4, TNF, IL12, IL23.

Administrare locală

PHARMACOMETABONOMICS Luni, Noi 2 2009 

Numele complicat de mai sus, nu l-am inventat eu. L-am găsit prin „Nature”.

Definiţie:

Sub numele de PHARMACOMETABONOMICS este cunoscut demersul de predicţie a răspunsului unui organism la un anume drog, demers care s-a realizat printr-o analiză individualizată bazată pe comportamentul metabolic identificat anterior intervenţiei luată în discuţie.

Exemplu

Farmacodinamia paracetamolului

S-a administrat paracetamol (500mg) la voluntari sănătoşi.

S-a urmărit excreţia de metaboliţi ai paracetamolului

  • – paracetamol sulfonat (S)
  • – paracetamol glucurono-conjugat (G)

S-a constatat că raportul S/G a fost influenţat semnificativ de populaţia bacteriană intestinală prin intermediul conţinutului intestinal de p-cresol sulfat.

Indivizii care aveau cantitate mare de p-cresol sulfat în intestin aveau raportul S/G mult diminuat.

Explicaţie:

p-cresol sulfatul şi paracetamolul intră în competiţie pentru o enzimă citozolică (sulfonotransferaza umană 1A1 sau SULT1A1) şi donorul univeresal de sulf, 3-fosfoadenozin 5-fosfosulfat. Acesta din urmă este necesar pentru procesul de O-sulfonare al ambelor molecule la nivelul celulei hepatice.

Ca urmare, indivizii cu nivele crescute de p-cresol au capacitate redusă de sulfonare a paracetamolului şi de aici decurge posibilitatea ca hepatocitul să fie mai sensibil la acţiunea paracetamolului.

Concomitent, este posibil să se ajungă şi la o reducere a glucuronoconjugării acestei molecule.

În concluzie

1. Încărcătura bacteriană intestinală este un element cheie în buna funcţionare a organismului uman. Este de luat în seamă atît numărul microorganismelor cît şi formula după care sînt reprezentate diferitele specii.

2. Trebuie avută în vedere relaţia complexă a organismului cu mediul înconjurător dar şi de relaţia acestuia cu propria biocenoză intestinală.

3. Pentru buna funcţionare a organismului este esenţial să se menţină acest echilibru complex.

4. În abordarea farmacodinamiei unui drog trebuie avuţi în vedere şi  factori externi organismului.

Osteoporoza Duminică, Noi 1 2009 

Osteoporoza este fobia femeilor „informate” de vîrstă a treia şi chiar a doua. De cînd cu tomodensitometria osoasă, osteoporoza a devenit endemică în România. Una două, se duc de-şi fac TDO şi se înbolnăvesc brusc… pentru vreo 2 ani. Timp în care se treatează cu Fosamax la alegere, o priză lunar sau chiar două. Fiecare cum are trecere la MF-ist. Mă rog, domeniul meu de specialitate nu-i osteoporoza, dar prea de multe ori am auzit cum o cumnată (profesaoră) şi fiica ei, nevinovată de 20 de ani sau vreo cunoştinţă de prin vecinii de bloc suferă de această îngrozitoare boală pentru care amărîtul de sistem de sănătate al României trebuie să scoată milioane aiurea… După cei doi ani reglementari, se vindecă…

Ia, să vedem, ce este Fosamaxul

Face parte din clasa chimică a bifosfonatelor. Substanţa activă se numeşte acid alendronic (alendronic acid).

Este produs de Merck, unul dintre primele 5 concerne farmaceutice supranaţionale. Unul dintre cei care au intentat proces şi l-au cîştigat, Africii de Sud, atunci cînd aceasta  (cu cel mai mare număr de seropozitivi SIDA la nivel mondial şi care mai avea şi CAPACITATEA de a-şi produce singură generice anivirale pentru respectiva boală) a încercat să producă respectivele medicamente, cu numai 10% din preţul pe care-l cerau supranaţionalele (preţul real de producţie al unui generic).

Ca funcţie, Fosamax-ul face NUMAI oficiul de a inhiba activitatea osteoclastelor şi prin aceasta, inhibă rezorbţia osoasă.

Rezultatul clinic, dacă e să mă iau după o serie de colegi oneşti care l-au folosit, cam merege către „0” (zero).  Cam la aceeaşi concluzie au aujuns mai recent şi nişte străinezi de prin Srăineziile cu ştaif care spun, pe bună dreptate, că, decît să se tenteze prevenţia unei fracturi oarecare la un os necunoscut peste 10-15 ani, este mai sigur să se trateaze boala atunci cînd apare şi să se investească în metode mai performante de evaluarea a CALITĂŢII şi REZITENŢEI osului (Goltzman şi Red 2009).

Fosamaxul nu numai că nu este cu certitudine util ci, mai are şi o serie de efecte secundare redutabile gasrtointestinale şi renale, inducînd disfuncţie renală, uneori, severă.

Revenim.

Osteoporoza NU este numai rezorbţie, ci ruperea echilibrului normal între procesele de DEPUNERE osoasă, maturae  osoasă şi rezorbţie. Despre aceste proce complex, am vorbit în altă postare.

Problema este fascinantă iar răspunsul farmacopeei acutale este pe măsură.

Mai jos o să prezentăm o serie de molecule cu posibil efect în modularea  remanierei osoase şi echilibrarea ei prin variate mecanisme.

A. Droguri care acţionează tot prin inhibarea rezorbţiei osoase.

  • DENOSUMAB

Este un anticorp monoclonal (mAB) care blochează activarea RANKL (receptor activator of nuclear factor kB ligand). Această cale este implicată în inducerea genrării şi activării osteocalstelor. Deci, acţionează  pe aceeaşi rezorbţie ososă ca şi acidul alendronic.

RANKL = TNFSF11

FDA l-a recomandat, deja, pentru osteoporoza potmenopauzală, începînd cu acest an.

  • ODANACATIB

Este un inhibitor de catepsină K,  o cisteinproteinază implicată în procesul osteoclastic despre care se găsesc mai multe informaţii aici .

Şi această moleculă acţionează tot pe procesul de rezorbţie osoasă.

B. Droguri care induc formarea osului.

  • TERIPARATIDE  (Forteo, Lylly)

Este un parathormon care se injectează zilnic. Are ca efecr activarea procesului osteoblastic.

Ca efecte secundare se citează : greată, slăbiciune musculară, crampe la nivelul membrelor inferioare.

  • mAB CDP-7851 (AMG-785)

Molecula această blochează activitatea sclerostinei (o proteină care inhibă activitatea osteoblastelor despre care găsiţi informaţii la adresele : http://en.wikipedia.org/wiki/Sclerostin)

  • Clasa modulatorilor  selectivi ai receptorilor estrogenici (SERMs)

ARZOXIFENE

TOREMIFEN citrat

Ambele molecule se folosesc deja, ca modulatori de receptori estrogenici în terapia cancerului de sîn şi pentru stimularea creşterii masei musculare.