Cele două componente ale sistemului de comunicare QS:   moleculele semnal şi sistemul de receptori.

Sitemul de comunicare QS are două componente : moleculele semnal si receptorii lor.

Respectivele perechi pot fi grupate în trei categorii, eventuale patru, ultima fiind identificată numai la bacteriile gram pozitive.

Acestea sînt

  • – autoinducer type 1 system
  • – autoinducer type 2 (AI-2) system
  • – type 3 (AI-3) system
  • -short peptide signaling system in Gram-positive bacteria

Sistemul autoinducer tip 1.

Este folosit extensiv de bacteriile Gram-negaive şi este foarte apropiat de sistemul original  luxR/luxI  descris la V. fischeri, organismul iniţial la care s-a descris sitemul QS.

Se folosec pentru semanlizare molecule solubile, cu difuziune liberă de tipul N-acyl homoserine lactone (AHL).

Moleculele de AHL au comun inelul de homoserin lactonă în forma izomerică levogiră. Ele sînt codate de gena luxI sau omolgii ei. Moleculele de AHL trec liber prin membrana celulară. Dacă populaţa bacteriană este mică, concentraţia de AHL este redusă atît extracelular cît şi intracelular iar genele care se află sub controlul AHL rămîn inactive. Cînd concentraţia creşte peste un anumit prag, moleculele semnal interacţioneară cu receptori specifici citizoloci.

Receptorul pentru AHL este contrloat de gena luxR (V. fischeri ) sau genele omonime de la alte specii bacteriene. Produsul respectivei gene este molecula LuxR receptor care împreună cu partenerul său AHL funcţionază ca un coactivator la nivelul siturilor promoter a operonilor care răspund la semnalele QS. În funcţie de bacterie, produsul final are funcţii diferite. La bacteriile patogene (ceea ce ne interesează pe noi), finalul acestui proces constă în activarea virulomului (definit în postarea anterioară).

Sistemul autoinducer tip 1 este folosit de multe bacterii Gram-negative patogene [15,31]. Unele genuri bacteriene folosesc aceleaşi molecule semnal de tip AHL ceea ce sugerează posibilitatea existenţei comunicării dintre specii diferite [4]. Alte bacterii, printre care şi E. coli, nu sintetizează molecule AHL, dar conţin un omolog al senzorului LuxR denumit SdiA. Acest fapt a dus la presupunera că acest tip de germne poate recepţiona semnalele de comunicare de la alţi germeni Gram-negativi şi folosi informaţiile în scop propriu [32].

Există multe variaţii la această soluţie printre diferitele specii bacteriene. De exemplu, Pseudomonas Aeruginosa dispune simultan de două sisteme de semnalizare de tip AHL : lasR/lasI şi rhlR/rhlI prin care se reglaeză sinteza biofilmului şi virulenţa.


Anunțuri