Drumul fură gîndul serii pe melaguri,

Crengile din crînguri albăstresc uşor,

Iar bătrîna casă, cu fălci tari, de praguri,

Mestecă-al tăcerii miez mirositor.

  • Blîndul frig tomnatic lin se furişează,
  • Rebegind în curte şira de ovăz.
  • Blond, la geamul vînăt, un copil veghează
  • Şi-i scînteie jocul ciorilor în văz.

Cuprinzînd hogeagul, fumu-şi ia avîntul,

Verde, dintr-o sobă roză izvorînd.

Cineva nu-i şi cu buze subţiri vîntul

Despre el şopteşte-n noapte dispărînd.

  • Cineva cu talpa n-o să mai strivească
  • Frunzele şi iarba leneşelor văi.
  • Înecat, oftatul, colo-n piept se cască
  • Şi sărută clonţul sumbrei cucuvăi.

Noaptea creşte. Grajdul somn tăcut înmoaie.

Drumul alb mijeşte gol printre copaci.

Şi duios suspină galbenele paie,

Atîrnînd din gura paşnicelor vaci.

1916

Anunțuri