Fertilizarea in vitro (FIV) poate fi privită ca un miracol tehnic. Dar numai atit.

Procesul este departe de a fi la fel de performant ca fertilizarea pe cale naturală.

Pentru cine nu are noțiuni, în mare fenomenul se petrece cam asa.

Recoltarea de spermă o cunoaște oricine.

Recoltarea de ovule, însă, este mult mai dificilă.

În genere, se procedează la o suprastimulare ovariană. Adică, organismul femeii este bombardat cu o cantitate imensă de hormoni care duc la maturarea concomitentă a unui număr mare  de ovule, de ordinul zecilor. (În mod normal, în fiecare lună se maturează un ovul din cele cam 300 de ovule pe care le conțin cele 2 ovare ale unei femei normale) Deci, o singură cură de suprastimulare reduce cu cel puțin un an viața hormonală normală a femeii.

Aceste ovule se recoltează prin puncție ovariană transvaginală ghidată ecografic și se procedează la etapa următoare.

In vitro se imobilizează manual sub microscop ovulul, se prinde și un spermatozoid care este dirijat spre ovulul cu pricina.

De obicei se fertilizează mai multe ovule care se lasă să se dezvolte câteva zile (2-3) în mediu lichidian strict controlat după care dintre embrionii formați se aleg 2-3 care nu au malformatii VIZIBILE și se implantează în uterul mamei care este,  de asemenea,  pregătit hormonal. Locul implantării este important. Se introduc în cavitatea uterină sau după alții, este mai sigur să se introducă în treimea distală a unei trompe.  În orice caz, nu TOATE procedurile de FIV sunt urmate de sarcină. Continuă să existe suficiente eșecuri. Datorită faptului că se implantează mai  mulți embrioni, este posibil ca sarcina care urmează să fie plurigemelară.

După care totul iși urmează cursul aproape normal.

Embrionul nidat declanșează la mamă reacția hormonală de sarcină și aceasta permite dezvoltarea în continuare a embrionului.

Ce efecte secundare pot apare la produsul de concepție  ?

1. S-a băgat de seamă că malformațiile la feții obținuți prin FIV sunt de două ori mai frecvente decât la sarcinile obținute pe cale naturală. De aceea șansele de a duce la termen o sarcină prin FIV sunt mai mici decât cele ale unei sarcini normale. Copiii pot muri chiar și în ultima lună de viață intrauterină  iar atunci când se nasc, este posibil să aibă malformații importante unele care nu se pot decela prin examenele din perioada de antepartum.

2. Tocmai s-au identificat ca boli psihice grave, cum este autismul(?) sint tot de două ori mai frecvente la indivizii care au rezultat din FIV… cum se poate deduce din materialul de aici .

Asta ca să nu mai vorbim de sindromul de suprastimulare hormonală care poate, la nevoie, să și ucidă femeia.

Care ar fi impactul asupra evoluției omului!?

În anii care vin, o să asistăm la creșterea numărului de nașteri cu malformații și boli psihice, dintre care unele grave și dintre care o parte se pot declanșa tardiv în viața, la pubertate, de exemplu sau chiar mai târziu.

Eu, personal, nu știu dacă joaca aceasta de-a ucenicul vrăjitor are vreun sens la nivel de bună-stare biologică a omenirii…