Deficitul volemic se corectează cu lichide „non blood” (NB).

Singurele indicații pentru derivații de sînge sînt:  ME în anemia severă (hemoglobina țintă 7g cu excepția cardiopatului și a neurologicului unde se discută 9-10) și PPC pentru tulburările de coagulare prin deficitul global  de factori.

Lichidele NB sînt : soluțiile polielectrolitice și soluțiile de macromolecule (cel mai adesea sintetice)

Soluțiile macromoleculare

  • A – grupul gelatinelor

Utilizarea lor datează din primul razboi mondial.

Variante

  • – 3,5%  ureea cross-liked gelatin
  • – 5,5% ureea cross-linked gelatin
  • – 4% succinylated gelatin
  • B. – grupul dextranilor

Utilizarea lui datează din războiul din Coreea.

  • – 10% dextran 70
  • – 6% dextran 40
  • C. – grupul HES  (hydroxyethyl  starchs)

Datează din anii 60.

Este vorba de niste derivați din amilopectina extrasă din porumb sau cartof.

Moleculele de glucoză sînt substituite la nivelul gruparilor hidroxil. Gradul  de subtituție este raportul dintre numărul grupărilor hidroxil substituite și numărul moleculelor de glucoză.

Grupul HES este un grup heterogen. El poate fi împărțit după mai multe criterii.

  • – Greutatea moleculară : LMW (sub 70kDa), MMW (130-260kDa), HMW (peste 400 kDa)
  • – Gradul de substituție moleculară : low(<0,5), mediu (0,5), high (>0,5)
  • – Raportul C3/C6 hidroxilare
  • – Origine : cartof, porumb
  • – Solvent: balanced (Plasma adapted), unbalanced (non plasma adapted)

Toate substanțele de mai sus pot da complicații grave care sînt suficient de rare

  • – reacții anafilactice severe
  • – tulburari de coagulare
  • – acumulare în țesuturi
  • – disfuncție renală

Există și altele minore, cum ar fi erupții cutanate, prurit… mult mai frecvente

În 30 de ani de activitate nu am văzut decît extrem de puține (sub 10 cazuri) de reacții severe. Reacții minore am văzut cam cu o frecvență de 10% din administrări.

O mențiune specială trebuie făcută despre dextrani, care pot influența determinarea grupei sanguine. De aceea, nu se administrează niciodată dextrani înainte de a avea recoltată o probă de sînge pentru determinarea grupei pacientului.

O altă mențiune este legată de tulburările de coagulare care sînt de două tipuri: legate de transfuzia masivă de sînge sau de proprietățile intrinseci ale moleculelor.

Tulburarea de coagulare care survine după TMS (înlocuirea a cel putin 1 si 1/2 din VST, după o definiție) are ca mecanism diluția factorilor de coagulare, este deci, o coagulopatie de diluție și se datorează pierderilor de factori care nu mai poate fi compensată de producerea hepatică și tisulară.

Dextranul 40 are funcție antiagregantă plachetară. A fost o perioadă în care se administra 250ml x2 pe zi pentru prevenirea trombozelor postoperatorii. Apariția heparinelor cu greutate moleculară mică au dus la renunțarea la aceasta metodă, eficacitatea lor fiind mult superioară.

Anunțuri