Se pot descrie două clase după fenomenele reflectate

– Markeri care reflectă fenomenele patologice din BA

  • – alterarea metabolismului APP
  • – alterarea metabolismului amiloidului beta

-Markeri care reflectă fenomene secundare primelor

  • – degenerarea axonală

După origine sau locul identificării , de asemenea două clase

  • – Markeri din LCR
  • – Markeri din sînge

Există 18 candidați.

Din punctul de vedere al procesului de dezvoltare a medicației se identifică trei clase

– contribuția lor la  busniss

– reglare

– clinical decison – making

  • – clinical research
  • – pacient care

* Biomarkeri certificați din LCR

  • 1. Amiloidul beta 40
  • 2.Amiloidul beta 42
  • 3 „Tau” total
  • 4. „Tau” 59 fosforilat

Primele trei molecule investighează procesul fiziopatologic prin nivelul amiloidului cerebral și suferința cortical neurofibrilară.

Nivelul de „tau” total este marker specific pentru leziunea axonală care reflectă evoluția procesului neurodegenerativ.

Acești markeri au fost investigați împreună cu imagistica în trei studii mari, multicentrice: ADNI, DESCRIPTA, Swedish Brain Power Project.

** Biomarkeri potențiali din LCR

1. Care reflectă procesul fiziopatologic

  • -oligomeri ai amiloidului beta
  • – BACE 1= beta-site amyloid precursor protein-cleavage enzyme 1

care poate fi măsurat ca activitate dar si ca concentrație

  • – isoforme secretate de APP (amyloid precursor proteine)
  • – produși de degenerare ai amiloidului beta

2. Care reflectă manifestări ale:

  • – stress-ului
  • – inflamației
  • – gliozei

Această clasă de markeri dă informații despre evoluția bolii iar unii dintre ei (BACE1) pot fi folosiți ca ținte terapeutice.

*** Markeri folosiți pentru supravecherea efectului terapeutic al drogurilor noi

a. Dacă se folosește evoluția clinică, care este lentă, este nevoie de loturi extrem de numeroase de pacienți supravegheate pe perioade lungi de timp (mai mulți ani) pentru identificarea unui anumit efect.

b. Tratamentul cu inhibitori de acetilcolinesterază este urmat de creșterea activității acestei enzime. Macanismul este necunoscut, dar s-a pus în evidența implicarea creșterii activitătii genice și eliberarii enzimei în LCR. Procesul se crede ca este mediat de o bucla de feed-back care imllica receptorul muscarinic al acetilcolinei.

Proteinele „tau” si amiloidul beta 43 au coeficient de variabilitate foarte redus (4-6% in 6 luni si 7-9% in 24 de luni). Modificarea lor semnificativă poate fi indusă de o terapie țintită in această direcție. În acest sens au fost certificate ca eficiente urmatoarele molecule:

  • – LY450 139
  • – inhibitorul de BACE1
  • – BPT2
  • – phenserina

Dacă tratamentul  este eficient se sugerează ca proteinele  „tau” totale din LCR trebuie să se normalizeze în paralel cu „tau”181 fosforilat.

În concluzie,

Deși există incă, o multitudine de necunoscute se consideră că biomarkerii din LCR pot fi instrumente  utile pentru supravegherea și evaluarea efectelor biochimice ale diferitelor tratamente.

Anunțuri