Cresterea nivelului de CO2 din atmosfera ar fi responsabil, dupa teoriile acceptate oficial la nivel mondial de fenomenul definit drept „incalzire globala”. Trecem peste realitatea acestui proces si realtia sa cu nivelul CO2 si ne axam numai pe cum putem afla acum, 2010-2011 care era concentratia CO2 in atmosfera terestra in urma cu 1 000, 10 000, 100 000 ani, etc.

La nivelul bunului simt ar fi ca nu prea avem cum. Oricum, eu, Geomarz sin Buc, R, in seara asta nu am cum sa stiu asa ceva. Pot, numai, sa caut pe internet. Pe internet circula o gramada de bazaconii contradictorii. Si atunci, ce ma fac!

Iata citeva solutii, care par logice.

Cineva a facut urmatoarea presupunere. Calotele glaciare al pamintului au virsta de mai multe sute de mii de ani. Atunci cind ninge, intre fulgii de zapada este prins in capcana si o mica fractiune de aer atmosferic. Prin racire zapada inghiata iar aerul ramine captiv in calupl de ghiata. Mai ninge si de mai acumuleaza aer si uite asa, pe parcursul miilor de ani, zapada cea noua acopera si duce in profunzimea stratului de ghiata bulele de aer din ce in ce mai vechi. Daca se ia o proba din ghiata veche, in interiorul ei avem sansa sa gasim aerul cel vechi si sa-i aflam compozitia…

Dupa acest principiu s-a stabilit ca in urma cu mai multe mii de ani, chiar sute de mii de ani, concentratia atmosferica a CO2 era de circa 275ppm. De pe la mijlocul secolului 19, ea ar fi inceput sa creasca. Tot pe atunci a inceput se se masoare si direct concentratia acestuia in atmosfera reala. In acest mament, CO2-ul atmosferic ar fi in jur de 500ppm.

Numai ca unii nu prea au fost convinsi de discurs si s-au apucat sa caute si alte metode.

O alta metoda este corelarea numarului de stomatite din frunzele plantelor cu concentratia de CO2 atmosferic. Exista o asmenea corelatie. Prin aceasta metoda, folosindu-se frunze fosile  s-a ajuns la concluzia ca nivelul atmosferic de CO2 este mult mai variabil in timp (in spatiu, este evident: o cantitate de CO2 se gaseste linga un vulcan care erupe, o alta linga o mlastina si o alta pe virful unui munte si o alta deasupra junglei amazoniene…). Prin metoda stomatitelor au fsot identificate in urma cu citeva zeci de mii de ani concentratii de CO2 variind de la 250 la 350 ppm.

Deci, gindirea simplista incepe a sie inlocuita cu una mai adcvata fenomenului studiat. Si mai aproape de bunul simt. Simplificarea extrema a unor fenomene complexe poate duce la concluzii gresite. Iar daca aceste concluzii gresite se aplica la lumea reala, se poate ajunge la disfunctionalitati grave si greseli sinistre.    Una dintre acestea pare sa fie teoria „incalzirii globale” si ceea ce a descurs din ea: negustoria cu „dreptul de a produce CO2” adica cu dreptul dezvoltarii industriale si a libertatii popoarelor…

In afara de cele doua metode pe care le-am mentionat si pe care le-am inteles intr-o oarecare masura, mai exista si o treia, GEOCARB, care consta in punerea impreuna a unor date cu provenineta multipla („geological, geochemical, biological, and climatological data”) si analiza lor combinata. Geocarb este in plin proces de dezvoltare.

Concluzia

Pentru procese complexe, metode complexe de studiere…

Anunțuri