In Cell Death and Differentiation, 2011, nr 18

Autofagia: proces esential care consta in degradarea selectiva a unor componente celulare.

In principal, autofagia serveste cu un mecanism adaptativ , mai fiind denumita si „program de supravietuire celulara” si are rol de protectia aorganismului in timpul perioadelor de stress ceular accentuat. Daca proecsul nu este bine reglat si nu se opreste la timp, poate duce la moartea celulei.

S-au descris cel putin trei tipuri diferite de autofagie: macroautofagie, microautofagie si autofagia mediata prin chaperone  (HSP).

Macroautofagie Informatii aici.

Este procesul prin care se recupereaza

la nivel celular materilele unor organite si se redeirectioneaza catre altele.

In timpul acestui proces vezicule intermediare intre organitele vizate si

vezicula de tip fagozom.

Microautofagie Informatii aici.

Proces asemanator cu cel anterior in care nu apar, insa, vezicule

intermediare, organitele si citoplasma fiind inglobate direct in fagozom.

Chaperone-mediated autophagy Informatii aici.

Procesul este declanst de conditii de stres.

Procesul initial in declansarea fenomenului este inconjurarea si sechestrarea organitelor citoplasmatice si a proteinelor intro-vezicula (fagoforul) cu ajutorul unei membrane. Sursele potentiala a acestei membrane sint complexul Golgi, endosomii si reticolul endoplasmic, mitocondria dar si membrana plasmatica. Membrama in formare fuzioneaza la extremitatile sale pntru a forma vezicule cu dubla membrana denumite autofagozomi. Acestia urmeaza un proces de maturare care include fuzionarea cu vezicule endozomale sau lizozomale acidifiate, eventual ducind la eliberarea de continut citoplasmatic catre componentele lizozomale in timp ce se degradeaza si apoi recileaza. La mamifere procesul de autofagie este impartit in sase pasi principal: initiere, nucelatie, elongatie, inchidere, maturare si degradare sau extruzie.

Anunțuri