Cine v-a spus?

Neuronul necesita cantităţi mari de glucoză pentru ca el functioneaza NUMAI cu glucoza. Dacă nu are suficientă glucoză, neuronul se degradeaza. De aici si suferinţa diabeticilor cu glicemii instabile. Cu cît sînt mai frecvente crizele de hipoglicemie, cu atît suferinţa cerebrala secundară este mai mare iar insul are şanse mai mari sa se tranforme într-o legumă.

Ba mai mult, glicemia nu reflectă corect glicorahia. În mod obişnuit glicorahia este ceva mai mare de 1/2 din glicemie. Dar, daca glicemia variază rapid, există o latenţă importantă in variaţia glicorahiei, în aşa fel încit, o glicemie normalizată nu este o certitudine pentru corectarea glicorahiei. Acest lucru s-a manifestat acut o dată cu tendinţa ultimilor 10 ani de corectare a glicemiilor în PO si ATI într-un interval foarte îngust catre valorile de normal la individul sănătos. Rezultatul a fost creşterea frecvenţei manifestărilor hipoglicemice cerebrale în ciuda valorilor normale ale glicemiei. De aceea, acum se acceptă în situaţiile respective valori de circa 160-180 miligrame%.

Anunțuri