In ultimii ani se discuta despre controlul strict al glicemiei in ICU. Sint voci pro si contra. Dupa unele studii efectele acestei atitudini ar fi benefice dupa altii mai putin …

Una dintre probleme cele mai mari ale mentinerii glicemiei intr-un interval foarte strict este aparitia frecventa a hipoglicemiilor amenintatoare de viata in asa fel incit unele dintre studiile efectuate in ultimii ani au observat o crestere a mortalitaii la pacientii la care s-a aplicat aceasta atitudine. Un studiu recent, unicentric, publicat in decembrie 2010 in ICM aduce citeva precizari.

Hiperglicemia induce:

  • – disfunctie imunitara
  • – alterarea vindecarii plagilor
  • – inflamatie
  • – sepsis
  • – MSOF

prin urmatoarele mecanisme:

  • – disfunctia celulelor endoteliale
  • – inducerea de citokine proinflamatorii
  • – disfunctie mitocondriala
  • – activare plachetara
  • – procoagulare/antifibrinoliza
  • – dezechilibre HE
  • – dezechilibre AB

Tinta gliemiei in singele arterial: 80-150 mg% sau 4,4-6,1 mM/l

Glicemia venoasa este mai mica decit cea capliara care la rindul ei este mai mica decit cea arteriala. Diferenta intre fiecare dintre compartimente este de 5mg%.

Exista o legatura intre glicemie si hematocrit.  Hematocritul redus inseamna volum plasmatic crescut si glicemie aparent mai mare. Precum si invers. Anemicii au glicemie progresiv mai mare in relatie inversa cu gravitatea anemiei.

Pentru controlul strict al glicemiei sint necesare urmatoarele conditii

  • – posibilitatea de glicemie arteriala sau pe gaze sanguine
  • – o asistenta la doi pacienti
  • – platforma de trei injectomate : nutritie enterala, nutritie parenterala, insulina conectate la un soft adaptat
  • – soft special care controleaza cele trei injectomate in functie de glicemia recoltata manual intermitent. Momentul dozarii este stabilit de sistem

In acest mod s-a ajuns la reducerea mortalitatii in ICU la pacientii strict controlati fata de cei mai putin strict controlati,

Anunțuri