Heparina

  • – structura de gicozaminoglican incarcata negativ
  • – 300-30 000 Da
  • – efect anticoagulant
  • – eliberata din mastocite si bazofile in timpul hemostazei naturale. Participa la limitarea coagularii.
  • – folosit ca anticoagulant

Complicatii nehemoragice ale heparinoterapiei

– HIT = heparine induced trombocytopenia

Apare mai frecvent la pacientii tratati cu heparina cu greutate moleculara mare si mai rar la cei tratati cu heparine fractionate

Fiziopatologia HIT

Exista doua variante de HIT

a. HIT tip I

  • – macanism neimun
  • – se autolimiteaza
  • – nu da complicatii majore
  • – apare la 10-30% dintre pacienti la 4 zile de la inceperea tratamentului
  • – H se leaga de PF-4 si inhiba adenilciclaza. Urmeaza reducrerea nivelului de cAMP care duce la reducerea pragului de activare a  Tr care este uramta de agregare trombocitara (dar nu excesiva) cu consumarea trombocitelor si trombocitopenie secundara
  • – Tr sint mai mici de 100 000 dar nu cu  mult
  • – se continua tratamentul cu H
  • – nu necesita masuri speciale

b. HIT tip II

  • – mecanism imun
  • – este definita de scaderea relativa si absoluta a Tr insotita totdeauna de tromboze
  • – FP

– PF-4 isi are originea in megacariocite si este stocat in granulatiile alfa ale Tr. Functia lui in afara coagularii  este de a inhiba formarea megacariocitelor si angiogeneza dar si modularea raspunsului imun.

-PF-4 se elibereaza din Tr activate si leaga glicozaminoglicanii anionici de suprafata celulare.

El este eliberat in timpul : inflamatiei, traumatismelor, interventiilor chirurgicale, bolilor neoplazice.

PF-4 este eliberat din trombocitele activate si se leaga de glicozaminoglicanii anionici de pe suprafata celulara. Heparina (fiind tot un glicozaminoglican) deplaseza PF-4 de pe moleculele pe care este fixat, ii modifica structura chimica si formeaza cu el un complex PF-4/H care este recunoscut ca „non self” de catre sistemul imun. Siemul imun genereaza anticorpi anti complex PF-4/H care sin IgG. Acestea (IgG) au capacitatea de a se lega de complexul mentionat si-l determina sa se aglomereze pe suprafata trombocitelor prin legarea lui de receptorii Fc (FcgammaRII, FcgammaRIII). Urmarea acestui fapt este activarea trombocitara.

Rezulta de aici

– realizarea de trombi trombocitari la nivelul sitemului arterial („the whitw clot sydrome”)

– trombocitele se fragmenteaza si genereaza microparticule cu activitae protrombotica care este urmata de aparitia de trombi venosi

Concomitent Ac anti complex PF-4/H se leaga si de receptorii Fc de la nivelul monocitelor si duc la eliberarea de TF cu tromboza ulterioara.

O a treia cale de actiune a IgG-urilor respective este favorizarea adeziunii trombocitare la CE cu virarea activitatii acestora catre statusul procoagulant. 

Legarea H cu PF-4 este direct proportionala cu lungimea moleculi si cantitatea de H disponibila.

Ac anit comples PF-4/H sint tranzitorii ei disparind in circa 4 luni (100 zile).

In mod obisnuit Tr revin la normal in 4-14 zile de la incetarea heparinoterapiei.

Anunțuri