Recent, in ICM din august 2011 am gasit o mentionare  a acestei tehnici de evaluare a compliantei pulmonare.

C = complianta pulmonara

C = 1/E

unde E este elastanta pulmonara

C = V (l)/P(cm H2O)

sau

C = (V1 – V2)/(P1 – P2)

Are doua variante

 complianta statica la frecventa respiratorie  „0”

valori normale la adult : 0,130 – 0,200 l/cmH2O

complianta dinamica la frecventarespiratorie  mai mare de” 0”

FOT pare sa aiba niste avantaje fata de metodele traditionale, spun autorii mentionarii.

Acestea sint:

  • – foloseste volume foarte mici care reduc artefactele rezultate din neliniaritate calitatilor sistemului pulmonar
  • – nu necesita sedare profunda si paralizie musculara
  • – poate fin integrat in sistemele respiratorii disponibile curent la patul bolnavului

Toate bune si frumoase, dar ce este FOT ?

Este un strigat el tehnicii moderne de investigare a fuctiei mecanice a plaminului ? NU. Este o tehnica pusa la punct in 1956 (sic) de unul de-i zicea Dubois.

De ce a fost ea necesara? Pentru ca nu TOTI pacientii colaboreaza in mod obisnuit pentru efectuarea spirometriilor. Ex.: copiii. batinii, bolnavii psihici (unii dintre ei) si… bolnavii ventilati mecanic…

In ce coasta tehnica? Pe respiratia spontan obisnuita a pacientului care respira printr-o piesa bucala normala se aplica citeva oscilatii de presiune stabilita si volum stabilit care vor induce modificari ale mecanice ale sitemului  respirator. Numarul optim de oscilatii s-a stabilit a fi 5/secunda (5 Hz) iar durata oscilatiei fiind, evident, de 0,2 secunde. Caci 5 x 0,2 = 1.

Iata un articol din 1995 care decsrie tehnica si aparatul teoretic pe care-l impune. Celor care vor reusi sa-l citeasca in intregime, felicitari din toata inima.

Aici un capitol dintr-un manual care pare ceva mai uman. Pe la sfirsitul capitolului sint prezentate implicatiile clinice ale metodei.

Tehnica FOT a fost evaluata in studii din domeniul ARDS  unde volumele curente mici (6 ml/Kg) au devenit regula si, unde, la un moment dat, se recomandau valori de PEEP ridicate chiar la peste 10 cm H2O cu scopul recrutarii a cit mai multe unitati respiratorii deschise. (Stiut fiind ca intre  UIP si LIP recuratea este continua). Identificarea PEEP optim, continua sa fie o problema serioasa la acesti pacienti care nu este suficient de bine rezolvata.

In ciuda efectelor adverse serioase, PEEP-ul ridicat pare a fi singura modalitate de a obtine o mai buna oxigenare a pacientului cu ARDS. Care este PEEP-ul ”optim”, este alta poveste.

Anunțuri