O reactie inflmatorie dezechilibrata este una dintre cele mai greu de manipulat situatii dintr-o terapie intensiva.
Unul dintre jucatorii importanti ai inflamatiei este monocitul. Monocitele pro-inflamatorii sint rapid recrutate in focarele de inflamatie. Recrutarea lor excesiva in timp si ca numar este nedorita. Controlul recrutarii monocitelor inflamatorii s-a aratat benefic in modele experimentale de : IMA, cancer, ateroscelroza, pancreatita.
Monocitele pro-inflamatorii sint
– LY5C hi la soarece
– CD14- CD16 la om
Ele dau nastere mocrofagelor pro-inflamatorii si exprima nivele crescute de CCR2 (receptorul 2 pentru chemochine).
Variante anti-inflamatorie este reprezentata de monocitele CCR2 low.
Manipularea recrutarii monocitelor in focarul inflamator prin inducerea de monocite anti-inflamtorii s-a dovedit utila in limitarea leziunilor experimentale de tip ischemie-reperfuzie (IMA), ateroscelroza, imbunatatirea rezultatelor transplantului de insule pancreatice, reducerea nodulilor tumorali din limfomul experimental.
Mecanismul a fost denumit „silencing of inflmmatory monocyte migration”. El a fot realizat prin intermediul nanotehnologiei.
O echipa condusa de Leuschner a dezvoltat o nanoparticula de lipide in care a incpsulat un lant scurt de „interfering RNA” (siRNA) care tinteste CCR2mRNA.
Dupa injectarea IV a acestora ele sint rpaid captate de splina si maduva osoasa in monocitele rezidente aici. Dupa captare, monocitele devin monocite anti-inflamatorii si nu mai migreaza catre focarul inflamator.
Administrarea siRNA inainte de insulta ischemica sau de de implantarea de tesut pancreatic, duce la efecte favorabile prin limitarea leziunii de ischemie reperfuzie si protejarea grefei pancreatice.