Nu stiu daca exista vreun protocol. Nici nu-mi plac protocoalele.
Principii de ventilatei in ARDS, da.
1. Principiul plaminului deschis.
Prin definitia sa ARDS-ul este o stare in care se produce asa numitul fenomen de consolidare pulmonara, adica, aparitia de zone suficient de numeroase in care alveolele sint colabate. Este, deci, necesar, ca alveolele sa fie deschise.
Procesul de deschidere a alveolelor, este denumit recrutare. Procesul de colabare, este denumit derecrutare.
Singura modalitate de a controla deschiderea pulmonara este imaginea CT (Gattinoni Luciano 2012 Bruxelles).
2. Recrutarea alveolara se realizeaza prin cresterea presiunii alveolare pina la deschiderea acestora. Daca ne raportam la curba volum presiune, recrutarea are loc pe tot ramul ascendent al acesteia. In mod traditional, se considera ca cel mai insemnat procent de recrutare se realizeaza pina pe la mijlocul acesteia (intre LIP si UIP).
Modalitati de recrutare:
Ridicarea presiunii de inspir pina pe la 45-50 cm H20 si mentinerea unui platou de ordinul zecilor de secunde la acest nivel, dupa care se relaxeaza cu PEEP setat la valori, de asemenea, mari mult peste LIP. Ulterior se reduce PEEP cu cite 2cm H2O pina cind se identifica tendinta de scadere a pO2. In acest moment se revine la PEEP-ul anterior care se seteaza pentru ventilatia de lunga durata. Manevra dureaza circa 10 minute.
3. Mentinerea alveolelor deschise se realizeaza prin utilizarea celui mai adecvat PEEP. Identificat ca mai sus. In prezent, cele mai folosite valori de PEEP in ARDS in Europa sin in jur de 10 cmH20.

PEEP jos : 5-9cmH2O
PEEP mediu 10-16,17cmH2O (?)
PEEP mare 24 cm H2O (?)

Gradul PEEP este in stricta legatura cu gravitatea ARDS

– ARDS mediu : PEEP mediu sau jos
– ARDS sever : PEEP mare

PEEP 24 presupune presiune de platou de 35-40 cm H2O.
Durata VM cu PEEP ridicat trebuie sa fie minima (fara sa se defineasca precis in timp nptiunea de „minim”)
Atentie la presiuni de platou mai mari de 30-35 cm H20. In aceasta situatie intoarcerea venoasa este profund afectata iar posibilitatea de rupere fizica a structurilor pulmonare mare.
4. ”Baby lung”
In conditiile date, este aproape evident (mai ales pentru cine are citeva notiuni in domeniu) ca volumul curent furnizat pacientului nu poate fi mare. Daca in urma cu mai multi ani se seta un VC de 10-12 ml/kg, in ultimii ani se vorbesc de volume de 5-6 ml/kg dar si mai putin.
5. Prone pozition
Ventilarea pacientului in pozitie de decubit este recomandat sa alterneze cu ventilarea sa in pozitie de ventrocubit. Cam o treime din timp de ventilatia sa se realizeze cu pacientul intors pe burta si sprijint la nivelul umerilor si a bazinului. Simpla pozitionare in acest mod, deschide zonele pulmonare din santurile vertebro-costale.
6. Modalittea de ventiare este in presiune si nu in volum.
7. FiO2 cit mai mic cu putinta, de preferat sa nu fie mai mare de 0,6. FiO2 mai mare de 0,6 duce la lezxiuni pulmonare biochimice asemanatoare ARDS.
8. Hipercapnia permisiva
Daca toate cele de mai sus nu permit mentinerea unei oxigenari adecvate si unei eliminari adecvate de CO2, se permite
ventilatia cu nivele de CO2 supranormale.
9. Ventilatia cu raport I/E invers, adica mai mare de 1/2 (1/1 sa zicem) care necesita relaxare si sedare.
10. Ventilatie neconventionala (HFJV, JV…, ventilatie lichida) daca toate modalitatile antrioare esueaza.
11. VM cu 4-5 cicli pe minut si VC de 7-8 ml, concomitent cu oxigenare extracorporeala pina la depasirea etapei de ARDS.
Este cam tot ce-mi amintesc in acest moment.
NB
Corectarea greselilor de tastare o sa o fac alta data.