Etomidatul este un hipnotic cu structura lipidica (derivat de carboxietil imidazol) descoperit la sfirsitul anilor 60 si comercializat de la inceputul anilor 70. Are durata mica de actiune si efecte minime asupra aparatului cardiovascular ( actioneaza pe receptorii alfa2b), motiv pentru care este indicat si folosit ca agent de inductie. Nu deprima respiratia si nu elibereaza histamina. Uneori poate induce fasciculatii musculare si convulsii. Ca orice emulsie lipidica poate da dureri la locul injectarii si embolii lipidice dar si se poate suprainfecta usor din cauza emulgatorului bun mediu de cultura pentru bacterii.
(Tin minte ca o sarja de propofol ambalata in flacoane de 50 de ml a fost retrasa in SUA din cauza efectelor secundare grave de acest tip, in urma cu vreo 3-4 ani.)
Din aceste motive este folosit mai ales la pacientii instabili hemodinamic si pentru inductia rapida a anesteziei.
Prin anii 80 a fost retras din ICU unde fusese folosit pe scara larga ca agent de sedare, pentru ca s-a observat cresterea mortalitatii. Atuci s-a evidentiat efectul sau inhibitor la nivelul 11bete-hidroxilazei din CSR cu reducerea pentru 24-72 de ore a producerii si eliberarii de cortizol de la acest nivel. Fenomenul este prezent si dupa administrare unica nu numai dupa administrare continua. El este semnificativ clinic mai ales in traumatisme (cind hipotensiunea arteriale poate duce la aparitia de ”leziuni secundare”), IMA, AVC, sepsis.
0,3mg/kg produce minimum de hTA la pacientul in stare buna.
hTA este mai mica decit cea indusa de PROPOFOL dar si decit cea indusa de tiopental. Ca stabilitate hemodinamica este asemantor cu ketamina si dormicumu.
Dupa unii, suplimentarea cu cortizol in primele zile nu ar fi eficienta nereusind sa reduca mortalitatea indusa de tiopental. Dupa altii, mortalitatea crescuta atribuibila etomidatului nu ar fi reala si s-ar explica prin aceea ca in starile cele mai grave se foloseste preferential etomidatul avindu-se in vedere stabilitatea hemodinamica imediata.
Problema cea mai importanta in ICU pentru folosirea etomidatuui este insuficienta cortico-suprarenala mentionata care poate fi grava in siutatiile enumerate mai sus.
In ultimul numar al EJA (29/11/nov 2011) problema este dezbatuta prin trei articole, unul de sinteza, unul pro si unul contra. Se citeaza mai toata literatura disponibila sub forma de articole simple sau metanalize.
Concluzia este ca in situatiile mentionate este bine de folosit cu prudenta, intru cit dovezile nu sint concludente in nici unul dintre sensuri.