Prima definitie a ARDS (acute respiratory distress sindrome) dateaza din 1967 si a fost data de Ashbaugh si colaboratorii care au descris sindromul pe 12 pacienti care pezentau clinic hipoxie severa, nu au raspuns la suplimentare de oxigen dar au raspuns la PEEP iar la autopsie s-au gasit leziuni pulmonare inflamatorii extinse, edem, membrane hialine.
In urmatorii 25 de ani s-au folosit mai multe definitii pentru ca in 1994 sa se ajunga la un consens la American-European Consensus Confereace (AECC).

Definitia AECC

Hipoxemie (definita prin PaO2/FiO2 mai mica sau egala cu 200 mmHg) instalata acut
Infiltrat pulmonar bilateral pe radiografia pulmonara de fata
Absenta hipertensiunii atriale stingi (PAWP sb 18 mm hg)

Tot atunci s-a definit ALI ca o stare asemanatoare cu cea descrisa mai sus dar cu PaO2/FiO2 sub 300 si mai mare de 200.
Definitia avea sensitivitate de 75% si specificitate de 84 la controlul histologic atunci cind a fost cazul.
Un defect al acestei definitii este sub-recunoasterea a ALI si sensitivitatea de zi cu zi (Rx Pumonar) scazuta la 51%.

Deficiente ale definitiei

– nu precizeaza care este fereastra de timp
– nu precizeaza daca raportul PaO2/FiO2 se calculeaza cu PEEP sau fara
– interpretarea Rx. pumonar este neuniforma
– PAWP sub 18 nu este un criteriu satisfacator, pentru ca sint situatii in care este crescuta si in prezenta palminului de soc

Criterii ale unei definitii acceptabile

– fesabilitatea clinica
– fiablilitate, incredere
– validitate

Grupul de la Berlin (20 sept-1 oct 2011)

Debut acut = 0 saptamina de la o agresiune clinica care duce la aparitia sau agravarea simptomatologie respiratorii
Imaginea pulmonara : Opacitati bilaterale care nu sint explicate in totalitae prin edem, atelectazii pulmonare totale sau lobare sau proliferari de alta natura
Originea edemului: Insuficienta respiratorie nu este explicata in totalitate prin insuficienta cardiaca sau supraincarcare lichidiana
si
Este nevoie de evaluare obiectiva (ex. ecocardio) pentru a se exclude edemul hidrostatic daca nu este identificat un factor de risc.
Dupa criteriul oxigenarii se descriu trei clase
– usoara : PaO2/FiO2 intre 300 si 200 cu PEEP sau CPAP mai mare de 5cmH2O
– medie : PaO2/FiO2 intre 200 si 100 cu PEEP peste 5 cm H2O
– grava : PaO2/FiO2 sub 100 cu PEEP peste 5 cm H2O

Termenul de ALI a fost scos din definitie.

Factori de risc

– pneumonie
– sepsis nepulmonar
– aspiratie de continut gastric
– traumatism major
– traumatism pulmonar
– pancreatita
– agresiune inhalatorie
– arsura grava
– soc necardiogen
– supradozare de droguri
– TRALI = transfusion associated acute lug injury
– vasculita pulmonara
– innec

Alte criteii
– presiunea de platou : masurata dupa pauza end expiratorie nu se poate evalua pe orice ventilator desi ar fi utila
– complianta respiratorie statica (dV/Pp-PEEP) sub 40 nu a fost acceptata, dar este utila
– cresterea spatiului mort peste 10 l /min : parametru util dar nu se masoara de rutina (surogat MV x PaCO2/40)
– EWLW (apa pulmonara extravasculara) masurata prin termodilutie sau impedanta magnetica nu si-a demonstrat utlitatea
– biomarkeri (IL6, alfa TNF) nu i-au demonstrat utlilttea
– markeri gentici (polimorfismul genic ACE) nu si-au demonstrat utilitatea
– DAD (difuse alveolar damage): greu de definit. Biopsia pulmonara este indicata numai in cazul unei etiologii necunoscute.
– definirea printr-un fenotip continuu adica evaluarea unui scor numeric, nu a fost acceptata pentru moment, dar este de gindit pentru viitor.

O imagine de histologie a ARDS

Si plamin normal