AUICEM 2011
Sistemul limfatic ca participant la schimburile microvasculare
J. Scalan su V.H. Huxley

Introducere
Ceea ce ma invatat cu totii pina cit se poate de recent, pare sa nu fie valabil.
La nivel tisular se considera ca schimburile lichidiene dintre sistemul circulator si tesutul inconjurator au loc numai la nivelul patului capilar si sint bidirectionale. La nivelul capatului arteial al capilarului are loc deplasarea lichidului catre tesut iar la nivelul capatului venos in sens invers, catre vas. Legea guvernanta ar fi cea a lui Starling. (Maualele de fiziologie din anul I). Modelul dateaza din 1896 !!!! Deci, aproape 120 de ani.
Iata ca, mai nou, se pare ca nu este asa. Daca extravazarea lihidiana are loc mai ales la nivelul capilarelor sanguine, exista dovezi ca ea incepe la nivelul arteriolelor precapilare. Reabsorbtia lichidului extravazat NU se produce la nivelul membranei filtrante initiale, ci la nivelul ALTEIA si anume la nivelul membranei capilarelor limfatice dar si la nivelul limfaticelor colectoare in care se varsa limfaticele initiale.

Anatomia sistemului limfatic
Elementul initial al acestui sistem este realizat de capilarele limfatice cunoscute si ca limfatice terminale care sint formatiuni vasculare in deget de manusa, de 10-16microni diametru si care sint alcatuite dintr-un stat unic de celule endoteliale asezate direct pe matricea intercelulara. La nivelul acestei membrane are loc un transfer a lichidului interstitial catre lumenul limfatic. In afara de apa si saruri si proteine, la acest nivel se reabsorb si celule. Urmatorul element component al sistemului limfatic este vasul limfatic, care are acelasi diametru cu capilarul limfatic dar beneficiaza de o membrana bazala. Toate vasele limfatice au valve unidirectionale care dirijeaza censul de curgere al limfei. Vasele limfatice descrise anterior se varsa in limfaticele colectoare care sint vase mai mari (50-200 microni) care, pe linga membrana bazala mai au si o musculara si pericite la exterior, iar in interior valve endoteliale. Ele se deschid in ganglonii limfatici. Din ganglioni pleaca vaselimfatice mai mari care conflueaza succesiv formind in final ductul toracic care se deschide in VSclS.

Din punct de vedere structural, capilarele limfatice prezinta particularitatea ca, proteinele joctionale NU sint dispuse continuu intre celule, asa cum sa intimpla la sistemul arteriovenos, ci sint discontinue. La nivelul limfaticelor colectoare si a ducturilor limfatice mari, structura microscopica proteica este asemanatoare cu cea de la nivelul sistemului arteriovenos. Structura particulara mentionata anterior permite resorbitia la nivelul capilarului limfatic de: lichide, macromolecule si celule mici (1-2 microni). Valvele de la nivelul limfaticelor initiale sint alcatuite din celule endoteliale intregi care au functia mentionata anterior, iar la nivelul celorlalte segmente, valvele sint rezultatul unor expansiuni ale celulelor endoteliale parietale. Este de mentionat faptul ca musculatura sistemului limfatic are posibilitatea de contractare ritmica si relaxare ceea ce duce la generarea unei forte care deplaseaza rtimic limfa intr-un flux continuu catre vasele limfatice centrale si, ulterior catre cord.
Structura vaselor limfatice variaza mult dela un organ la altul.

Formarea limfei.
In prezent existe un consens in ceea ce priveste formarea limfei. Se considera ca se formeaza pasiv, la nivelul capilarelor limfatice unde se absorb: lichide, proteine de dimensiuni variate, celule si alte particule prin intermediul unor prori mari generati de lipsa de proteine jonctionale la nivelul respectiv.
Capilarele limfatice se considera ca sint mentinute deschise prin acolarea endoteliilor constituente la proteinele MEC care sustin arhitectura tisulara. La acest nivel ar exista un gradinet presional de 0,2-0,8 cm H2O favorabil acestei migrari. Respectivul gradient ar fi modulat de pulsatiile arteirale, respiratie, contractiile musculare, masaj, turgorul tisular. Activitatea contractila a muscularei vaselor limfatice mari ar avea si efect in mentinerea resepctivului gradinet, functionind ca un “vis a tergo” cunoscut din fiziologia clasica a inimii.
Limfa initiala are compozitia lichidului interstitial.
Mai departe, prin mecanisme inca insuficient elucidate, pe masura ce limfa ajunge in vase cu diametru mai mare, ea este concentrata.

Schimburile microvasculare
Se discuta de doi paramatri: permeabilitatea si conductivitatea hidraulica.
Permabilitatea stie orice doctor ce este. Conductivitatea hidraulica, NU. Iata ce este ea. Pe scurt, se refera la capacitetea de a se tranpsorta un fluid prin difrita clase de pori, fracturi de roca, etc…
Permabilitatea vasculara este determinata de

– proprietati fizicochimice ale solutiei si membranei

o dimensiune molecula
o incarcare
o forma
o suprafata de transfer
o solubilitatea

– glicocalixul de pe suprafata celulei endoteliale
– membrana bazala
– celulele vasculare murale
– interstitiu

Permeabilitatea este definita ca coeficientul maxim de difuzie libera a sovitului in apa impartit la grosimea membranei permeabile.
In biologie, se stie ca permeabilitatea vasculara nu este o constanta. Ea este crescuta de inflamatie si de traumatism. De retinut este faptul ca ea este si REDUSA de anumite molecule.
Reducerea permeabilitatii vasculare duce la transportul inadecvat de substante catre tesuturi. Si invers, dinspre tesuturi.
Ceea ce s-a studiat pina acum, este permeabilitatea in teritoriul arteriovenos. Studiul permeabilitatii sistemului limfatic este, inca la inceput.

Limfaticele colectoare ca vase de schimb.
Histologia si anatomia limfaticelor colectoare este similara venelor: sint vase de presiune joasa care au valve in interior si tunica musculara. S-a demonstrat ca celulele endoteliale limfatice deriva direct din venele cardinale ceea ce sustine ipoteza ca venele si limfaticele au origine embrionara comuna si, posibil, proprietati comune.
Similaritati structurale se gasesc la nivelul CE si sint reprezentate de numeroasele vezicule citoplasmatice. Functia acestor vezicule este insuficient de bine cunoscuta in prezent. Nici existenta glicocalixului la nivelul vaselor limfatice nu a fost, inca, demonstrata. Nici daca poseda aceeasi receptori ca vasele sanguine nu se stie.
Totusi, este destul de clar ca limfaticele, fie ele initiale sau cele colectoare

– sint permeabile la apa si solviti
– sint capabile sa-si controleze permeabilitatea pentru a mentine homeostazia fluidica

Experiente din 1960
S-a injectat la ciine, intr-un vas limfatic periferic (laba) o solutie de albumina marcata cu radiotrasor. Radiotrasorul a fost regasit in singele circulant in cantitate mica, ceea ce a dus la concluzia ca vasele limfatice sint impermeabile ????
Studii recente in vivo au aratat ca permeabilitatea limfaticelor colectoare este comparabila cu cea a venulelor de acelasi calibru si de 10 ori mai mica decit cea a vaselor limfatice initiale. Permeabilitatea celulelor endoteliale care tapeteaza limfaticele initiale este mult mai mare decit a structurii limfatice finale.
Spre deosebire de venule, limfaticele colectoare sint supuse unei presiuni hidrostatice fluctuante. In perioada in care presiunea hidrosatatica este negativa fata de exteriorul vasului, in limfaticele colectoare se resorb lichide tisulare. In perioada in care presinuea hidrostatica este mai mare decit cea a mediului inconjurataor, fluidele se filtreaza din vas catre tesut.
Pe scurt, limfaticele initiale sint considerate ca zone unde se desfasoara numai procesul de absorbtie in timp ce limfaticele colectoare sint considerate ca filtrind sau resorbind lichide tisulare.