AUICEM 2011
Lichidul este un medicamnet care este posibil sa fie supradozat inICU
S.L.Goldstein
Pg 307

Autorii insista asupra unor abordari de bun simt pe care, generatia mea le are ca baza de gindire de la inceputurile meseriei, gratie unor profesori de exceptie si creatori de scoala cum a fost profesorul Litarczeck si unii dintre elevii sai. Carora la le multumesc pentru bazele solide pe care mi-am asezat constructia teoretica si practica ulterioara.
Este vorba de supradozarea de lichide in terapia HE obligatorie in toate situatiile din ICU. Volumele lichidiene cu care am lucrat toata viata s-au gasit in limita bunului simt, de ordinl a circa 20 ml/Kg si zi, strict adaptate la nevoile pacientului pe care il aveam in fata. Si nu tin minte sa fi folosit prea des volume de zeci de litri cum am citit prin literatura occidentala, decit atinci cind piererile eraru excesiv de mari (fie ele sanguine sau numai lichidiene). Nici alimentatie parenterala sau enterala dincolo de limita bunului simt nu am folosit nciodata, asa cum am auzit ca s-a folosit excesiv in Israel in spitalele militare. In treacat fie spus, administrarea de zeci de mii de calorii zilnic (ceea ce mie nu mi-ar fi trecut prin cap) a dus la cresterea mortalitatii respectivilor raniti.
Revenine la “supradozarea” lichidelor.
Copiii
Adminstrarea a peste 60-80ml/kg zi este greu de presupus ca nu incarca lichidian. Pe de alta parte, mentinerea macrohemodinamicii (urmarite in aceste situatii) nu este echivalent cu mentinerea mirohomadinamicii (neinvestigat sitematic nicaieri in prezent). O alta obesrvatie este aceea ca acumularea de edem tisular duce per se, la alterarea oxigenarii prin cresterea distantei dintre capialr si celula (stiut fiind ce oxigenul difuzeaza pe o distanta de ordinul a maximum 150 microni, parca). De asemenea, RRT nu este disponibila peste tot sistematic si nici incercarea de supleere a functiei respiratorii cu oxigenare extracorporeala nu este logica atunci cind problema se pune la nivel de transport tisular si microcirculatie.
Studii clinice la copii cu tratament substitutiv renal au aratat ca o acumulare de peste 20% a lichidelor fata de internare este urmata de o crestere a mortalitaii de la 40 la 60%. S-a stabilit limita de siguranta de 10%.
De asemnea, mortalitatea este proportionala cu cresterea PVC-ului, in grupul spravietuitorilor acesta fiind de 16,5+/-6,1 mmH2O fata de 21,2+/-6,6 in grupul non-supravituitorilor. Recomandarea este de mentinere a PVC in nur de 8mmH2O.
Adulti
Valorile sint aceleasi sau aproape acelasi: PVC 8, incarcare lichidiana cu circa 20 ml/Kg sau putin peste, 10% surpulsul lichidian acceptat.
Treburi de bun simt, cum spuneam.