Am citit azi. O idee pe care am mai gasit-o si in urma cu un an sau doi. Diagnosticele medicale clasice au fost gindite si concepute pe la sfirsitul secolului 19 de catre un englez, pe baze stric clinice. Mai bine zis tehnica de punere a unui diagnostic. In prezent, biologii si biochimistii care lucreaza in cercetarea farmacologica NU sint multumiti de aceasta abordare. Sustin ca, un grup de diagnostice, aduna o serie de boli care nu au prea multe in comun. Ca urmare, cercetarea in domeniu este profund afectata. De aceea ei propun diagnosticarea pe criterii biochimice si genetice… Pina acum, doar doua domenii se preteaza la acest tip de abordare: bolile inflamatorii sistemice si bolile neurologice degenerative. Ce m-a frapat la bolile neurologice (este vorba in esesnta de Maladia Alzheimer) este urmatorul lucru. Se pare ca este vorba de o modificare gentica precisa care duce la mai MULTE cai fiziopatologice care duc la ACELEASI manifestari clinice… Daca ati mai auzit asa ceva si daca va vine a crede. Aici are treaba chestia aia noua, epigenetica.

Anunțuri