Peste crengi, eu n-am să-mi lunec văzul

Rătăcind să caut urme seci,

Căci, cu părul snop, cum e ovăzul,

Tu, din vis, mi-ai dispărut pe veci.

  • Gingaşă, frumoasă şi subţire,
  • Rumenă ca poamele erai.
  • Semănai c-o roză asfinţire,
  • Fraged, ca zăpada străluceai.

Ochii tăi ţărână-s şi tăcere,

Ca un sunet numele-a plecat.

Dar în şal, mireasma lor de miere,

Mânile-ţi suave şi-au uitat.

  • Când se spală zorile pe faţă,
  • Ca pisica pe-acoperământ,
  • Blând grăiesc de prăpărita-ţi viaţă
  • Apele şi fagurii de vânt.

Deci, şoptească sera sinilie

C-ai fost vis şi cântec de la cer.

Cine te-a ivit aşa mlădie

Sărutase-un luminos mister.

  • Peste crengi, eu n-am să-mi lunec văzul
  • Rătăcind să caut urme seci,
  • Căci, cu părul snop, cum e ovăzul,
  • Tu, din vis, mi-ai dispărut pe veci.

1915-1916